Raspuns la “Etica in fotografia de presa”

Am primit foarte multe comentarii la postul cu licenta.

Cum s-a renuntat la lucrarea scrisa, nu am mai continuat demersul, si nici nu mi-am mai terminat lucrarea de licenta. Am dat doar examen scris. Asadar, imi pare rau, dar nu am nici un fel de surse scrise, bibliografie, materiale, documente, etc. Chiar imi pare rau. Insa, cum nici nu m-am apucat de licenta, tot ce am facut a fost sa aleg titlul (pe care unii dintre voi l-ati preluat deja pentru lucrarile voastre, asa ca v-am dat, se pare, idei). Am fost si la biblioteca centrala universitara, am citit cate ceva, dar atat. Eu il alesesem coordonator pe domnul profesor Catinean, si am avut onoarea sa imi accepte provocarea. Si dansul a fost dezamagit de alegerea consiliului profesoral.

Asadar, sa stiti, recomandarea mea e sa mergeti la biblioteca centrala, acolo gasiti mai multe, sa vorbiti cu proful de etica, sau cu orice prof care are experienta in jurnalism, luati lagatura cu vreun fotojurnalist ceva, si gasiti bibliografie din afara, ca in tara nu prea e.

Ok… Cam atat. Bafta multa!

Bonus: melodia zilei, AICI.

CIC-CIC

Acesta este Cic-Cic. Se spune ca mamaie l-a botezat. De unde si de ce? Nimeni nu stie. Asa ca am decis sa o contactam telefonic tocmai pe doamna Ciurea, pentru a obtine o declaratie direct de la sursa. “Doamna Ciurea, cum de l-ati numit pe acest catel alb tocmai Cic-Cic? De unde v-a venit ideea?” Pai cum era sa-i zic? Albisor?

Las’ ca mai bine’i zic cic-cic-cic, si vine ca glontu de la strada. Si vaca cand vine de la pascut sta pe loc cand o strig Stelutza. Si o strig din gradina de la dooj de metri. “Ce face mamaie vaca?” Cred ca face vitel.  :))))

“Pai mamaie, si daca e Cica-Cica, asa cum zice Mugu si George?” Pai sa stii ca fata cred ca e! “Pai de unde stii ca e fata mamaie?” Pai vin cainii dupa ea. Vin cate doi trei si stau cu ea. Se duc aproape pana la moara. Se duce glont! Stii cum fuge? Lupeasca!! Intrece toate masinile, ne-a mai declarat doamna Ciurea.

“Pai mai mamaie, daca stii sigur ca e fata, de ce i-ai pus nume de baiat?” Ei… asa i-am zis cum l-am vazut, si acum nu pot sa il mai invat cu alt nume. Cand aude Cic-cic sare in sus de bucurie. Ia uite cainele. Cic-cic!! Ia uite cu da din coada! S-a inhaitat cu unu negru. Da acu’ sta jos si se uita la mine. Tataie zise ca vrea sa il arunce la Olt ca o mai ia si pe razoare la noi.

Ia uite-l. Parca e Mihai Viteazu. Se joaca afara. E cu limbile scoase.

Ia uite-l sa lungi jos, la vecinu. Si ala negru ii da ocol.

Frumoasa Bianca

Am cunoscut-o pe Bianca in ziua de Paste. A venit cu tatal ei sa cumpere ceva de la magazinul gazdelor mele, care-mi sunt si prieteni buni. Si a ramas la noi mai mult. “Tati, sa fi cuminte”, spune omul, de parca mai cuminte de atat cat e Bianca ar fi posibil.

Desi nu zambea mult, ba chiar deloc, dupa cateva fotografii, m-a chemat cu privirea afara, sa imi arate ceva cu adevarat demn de fotografiat in prezenta ei.

Nu vorbea cu nimeni. Dar cand o intrebai, iti raspundea. Frumos. Mai apoi voia sa vada fotografiile.

Cand am vazut-o langa tanti Nina, m-am gandit la mama ei.

Cand am vazut-o langa dea Ion, m-am gandit la mine. Cum eram mica, in brate la acelasi nea Ion, cu aceeasi tunsoare si aceeasi culoare. Surubel. Doar ochii mi-erau caprui. Si zambetul mai mare.

Hihi! In sfarsit a zambit!!! Sau nu?

Castelul Bran si cetatea Rasnov – foto

Brasovul vazut de sus.

 Dracula, luandu-se de turisti.

Atentie la scari.

In Romania nu se fura. O dovedeste fantana din curtea Castelului Bran, cand e inchisa.

Vampiri postmoderni.

Irene’s smile 

Ce-si cumpara turistii de la Bran…

Cocotat pe stanca

Grija de tata.  

Cetatea Rasnov 

Arhitectura

De straja.

Pedepsita 

Mama si fiu.

Turisti.

Zapaciti.

Laura. Dupa ce gasise o gargarita.

 Irene si Ovi. La vorba.

Music eyes.

Black and white

Photographer

Fotografii Brasov