Update!

Am descoperit un nou blog. Superb. Chiar daca pe omul din spatele tastelor il cunosteam de aproape 2 ani. Si mai ales de anul asta. Dupa cum se caracterizeaza, e un “Suflet de copil, ce inca isi mai gaseste locul printre jocurile copilariei, cautand cazare in locul in care geometria, fizica si chimia intalnesc Adevarul…Calator pe acest pamant si, totodata, la fel de doritor de a aduce caldura in sufletele oamenilor si de a raspandi ZAMBETUL…”

Scrie in asa fel incat nu se merita sa pierzi nici un cuvant. Diannneee.

Ce mai cauta oamenii pe internet…

**Ieri, doi oameni, tind sa cred ca erau de gen masculin, intrebau, neputinciosi, pe google “vrei sa fi prietena mea?”. Au ajuns astfel pe pagina mea. Raspunsul e cuprinzator, scurt, definitiv pentru ei si pe termen nelimitat pentru altii: NU! V-ati gandit si voi prea tarziu.

**Cineva tot il cauta pe “florin ghioca”. De cateva zile bune. Nu e la mine!!!! Sincer!

** “semnificatie flori”,  eu tot insist ca semnificatia florilor e data de persoana care le ofera si de personalitatea celei care le primeste.

** “lucruri roz”. In afara de camera superba a Martei Simion…. nimic nu e roz pe lumea asta! Trezeste-te!

** “jurnalism universitate”. Da, la facultatea de Chimie. In R3. Da. Fara lift. Doar 3 etaje. Dar care sunt cat 6. Sincer. Ah… si sa nu mergi o data cu Decanul. Ca-ti zice sa-ti mai pui picioarele la lucru.

** De cateva luni bune, constant, in fiecare zi cineva ajunge pe blogul meu cautand pe google expresia “singuratatea te ucide”. Plus ca, la postul care face referire la singuratate, mi-a comentat cineva… dar inca nu stiu ce sa raspund. Trist. Da… Singuratatea ucide… Dar stiu ca exista si remedii…

Reply

Pentru ca wordpress-ul imi arata termenii de cautare dupa care diferiti oameni au ajuns pe blogul meu, si pentru ca azi sunt de serviciu, si trebuie sa mai stau prin redactie inca o jumatate de ora, imi permit sa le raspund acum alor mei accidentali cititori. Asadar…

1. “Biletele pentru ocazii speciale”.. Cel mai corect ar fi sa le gandesti tu singurel (singurea).

2. “Cea mai buna scoala din Pitesti”.. Pana isi face Larisa blog, ca sa iti raspunda, mai stai si tu un an acasa.

3. “Pregatiri pentru nunta”.. Mai bine te duci in padure.

4. “Melc melc”.. Da, aici suntem. De unde stiai???

5. “Norel si Cristina”.. Mai, de ce faci speculatii?

6. “Adoramus”.. Da, stiu… fara Catalin… nu-i Adoramus. Noutati?

7. “Aranjamente pentru nunta mov”.. Relatii la familia Cristescu.   

8. “reb3lle flori”.. A??? De florile astea inca nu am auzit.

9. “wallstreet ro”.. De fapt, e wall-street.ro

10. “Cristina Neagu are un frate”.. Are?  Nu are, sa stii.

11 “aaaa” …

12. “semnificatie steliana”.. depinde de steliana’.

13. “andreea groenendijk”.. nu-i pe aici, e la Business Standard

14. “semnificatia numarului 101″… de ce? ti-a dat trandafiri?

15. “restanta moraru”… AI INCURCAT-O!!!!

16. “mintea fetelor”… buah!!! pe internet o cauti?

17. “marius stanescu”.. cel mai tare om de televiziune al bisericii.

18. “cosmina capalau”.. o fata super. o recomand

 

 

Simona în EVZ

Simona, “o fată din Ferentari”, în EVZ.

Mâine Azi şi în EVZ print.

DUŞMANUL DIN COPILĂRIE, by Norel Iacob

Este adevărat că îl cunosc din copilărie. La fel de adevărat este însă că niciodată n-am putut să fim prieteni.

Am crescut împreună în acelaşi cartier al oraşului, el la două străzi mai jos de mine, într-o casă care întotdeauna mi s-a părut urâtă. De întâlnit însă, ne întâlneam foarte des, când ne strângeam noi, băieţii, pentru cine ştie ce boacănă ne mai venea în minte. Mă împiedicam mereu de prezenţa lui şi mă simţeam confortabil doar atunci când vedeam că nici ceilalţi nu-l puteau înghiţi. În plus, din când în când auzeam că mergea în vizită prin cartierul cel mai rău famat al oraşului şi chiar se împrietenise cu unii dintre copiii de acolo. Ştia şi el, fără îndoială, că locuitorii acelui cartier le făceau şi părinţilor noştri şi părinţilor lui numai zile amare.

Fratele meu, însă (şi n-am priceput niciodată de ce), se înţelegea foarte bine cu el. Erau prieteni la cataramă. Nedespărţiţi în toate.

Nu o dată îl dezamăgise, dar frate-meu tot cu el rămânea. Când explodam şi-i reproşam că e orb şi nu vede cu cine s-a împrietenit, frate-meu îmi răspundea invariabil: „Nu-l cunoşti! Are şi el problemele şi supărările lui şi din pricina asta se poartă aşa dar e mai bun decât mulţi alţii.” Îmi înecam supărarea cu un „O să vezi tu!” şi plecam furios de fiecare dată.