In Dilema Veche, Adventistii si scoala lor…

…DIN POLUL PLUS

Back

Mădălina ŞCHIOPU 
Adventiştii şi şcoala lor

Adventiştii de Ziua a Şaptea formează o mişcare neo-protestantă care şi-a început existenţa în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Un pastor baptist, William Miller, interpretase profeţiile Bibliei spunînd că a doua venire a lui Hristos va avea loc, cu precizie, pe 22 octombrie 1844. Cum acest lucru, evident, nu s-a întîmplat, o parte din adepţii mişcării „millerite“ au continuat să creadă într-o iminentă A Doua Venire a lui Hristos, dar fără să mai fixeze vreo dată precisă. Şi-au luat numele de Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea. Ziua sfîntă a adventiştilor este sîmbăta, conform celor 10 porunci. 

Cereale, Pathfinders şi şcoli 

În acest moment, există cam 725.000 de adventişti în SUA şi peste 15 milioane în toată lumea. În mod ciudat pentru o comunitate religioasă evanghelic-conservatoare nu foarte extinsă, ei au avut o influenţă considerabilă asupra culturii populare, întîi în SUA, apoi în toată lumea. De exemplu, cerealele la micul dejun: cum adventismul recomandă vegetarianismul şi după observaţii că media lor de viaţă o depăşeşte pe a celorlalţi, americanii de diferite credinţe sau fără au adoptat obiceiul matinal-cerealier. Cerealele Kellogg, de exemplu, sînt creaţia fraţilor Kellogg, adventişti. Unii spun că principala cauză a vieţii lor îndelungate nu ar fi cerealele şi nici măcar vegetarianismul ca atare, ci un complex de factori, în care un rol important îl joacă interdicţia de alcool, tutun, droguri, adesea şi cafea, dar obiceiul a fost adoptat şi de alţii. Apoi, taberele pentru copii de 10-17 ani, asemănătoare cercetaşilor, numite Pathfinders, au fost şi ele copiate. 

Nu în ultimul rînd, adventiştii sînt cunoscuţi pentru entuziasmul cu care construiesc şcoli şi universităţi ale comunităţii. În SUA ei operează cel mai extins sistem educaţional protestant, fiind depăşiţi, ca număr de instituţii de învăţămînt, doar de Biserica Romano-Catolică, şi înaintea altor protestanţi cu comunităţi mai numeroase. În România, mentalitatea populară îi introduce în aceeaşi categorie cu alţi neo-protestanţi, sub titulatura de „pocăiţi“. Biserica Adventistă este recunoscută însă oficial şi, conform tradiţiei instituţiilor de învăţămînt comunitare pentru care sînt cunoscuţi oriunde există, în Bucureşti au înfiinţat şi o şcoală. Citeste mai departe, in Dilema Veche. 

Via jocul de-a joaca.

Băsescu la biserică

De când lucrez în presă m-am lăsat de aprecieri la adresa politicienilor, fie ei chiar şi din conducere. Totuşi, în seara asta mi-a plăcut de preşedinte. A fost, şi este, se pare, într-un tur prin Spania, iar în seara asta a fost invitat să participe la un serviciu divin din cadrul Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din Madrid. La Eben-Ezer. 

Later Edit: Foto de la eveniment, AICI. 

Recunosc, până să înceapă el să vorbească, am trăit nişte sentimente cam ciudate. Amestecul asta dintre biserică şi politică… chiar m-a dat peste cap. Probabil şi pentru că e perioada electorală. Nu ştiu cum simt cei din Spania atmosfera asta de dinaintea alegerilor, dar eu sunt până peste cap sătulă. Mii de kilometrii de autostradă, pensii şi salarii duble, reduceri de taxe, facilităţi şi promisiuni. Ah, da…. şi celor din Spania (şi etc), deunăzi li se promiteau câte 20.000 de euro dacă se întorc în ţară. 

Nu te mai poţi duce la o conferinţă de presă sperând că vei scrie ceva serios, pentru că toţi îşi fac reclamă, toţi promit marea cu sarea, şi, mai ales, aproape toţi se irită când sunt întrebaţi de ce nu au făcut toate astea până acum. Oricum. Am făcut câteva capturi din transmisia live, pentru că domnul Ţecu nu a avut inspiraţia să mă invite şi pe mine. M-am trezit cu 10 minute înainte de transmisie, cred, şi mi-am amintit accidental de eveniment, când am deschis blogul lui Lucian. 

 *Intrare biserica Eben-Ezer.

Nu am mai văzut niciodată, recunosc, o aşa aglomeraţie în biserică. Fotografi, curioşi, laici, gărzi de corp şi cameramani.

*Intrare Băsescu

 Aşa cum mă şi aşteptam, programul nu a durat prea mult. Nu ştiam ce o să zică pastorul, şi nu ştiu dacă cel care a vorbi a fost chiar pastorul, dar s-a dovedit a fi nu neapărat un serviciu divin, ci mai mult un serviciu de mulţumire la adresa preşedintelui, dar împletit cu cuvinte de recunoştinţă la adresa lui Dumnezeu, şi câteva cuvinte de prezentare a Bisericii. În fine, preşedintele a fost asigurat de susţinerea în rugăciune şi de gândurile de bine pe care le au membrii bisericii faţă de ţară şi conducerea care a fost aleasă nu de ei, ci de Dumnezeu, după cum spune chiar Scriptura. 

*Ăla e nenea Purecel??? Din stânga?

Imediat după intrarea în sală a preşedintelui, s-a început. O strofă dintr-un imn creştin, ruga şi cântarea de cor care, recunosc, m-a impresionat. Corul a stat de data asta la balcon şi a cântat, impresionant, rugăciunea “Tatăl Nostru”. Apoi, după introducerea pastorului (cred), au cântat copilaşii, superb, “Emanuel, Dumnezeu cu noi”.

  

*La balcon, corul. Copiii au stat în partea din faţă, de jos, în dreapta sălii.

Câteva cuvinte ale preşedintelui pe care le-am prins, transmisia fiind destul de slabă. Nu de alta dar mă conectez wireless. 

*Cu Ţecu. (stânga)

“Deşi vin într-o biserică adventistă, eu sunt creştin ortodox. Valorile creştine le găsim şi în religia mea, şi în religia dumneavoastră… Calitatea de român nu lasă loc la diferenţe…

…În mine aveţi un prieten, un om care încearcă, atât cât se poate, să vă arate că ţara mamă nu vă uită, vă respectă şi are nevoie de dvs oriunde aţi fi…

…Mă impresionează ce aţi realizat aici, cu atât mai mult cu cât ştiu că locaşul acesta de cult a fost ridicat din fonduri proprii… Biserica ne face să ne simţim împreună, pentru că avem nevoie de solidaritate…

…Noi dăm valoare spaţiului european, mai ales prin valorile creştine….

… Vă transmit gândul meu de dragoste şi respect. Respect românii care rămân ataşaţi de ţara lor, chiar daca ţara mamă nu a putut să le ofere, la timpul potrivit, condiţiile necesare… Vă asigur de faptul că pentru mine faceţi parte din acei oameni curajoşi, care au luat viaţa în piept. Vă felicit pentru curaj, vă respect pentru curaj şi vă iubesc pentru curajul dvs. Vă asigur de toată dragostea mea…

… Pentru că mi-aţi citat un verset din Biblie, daţi-mi voie să vă citez un verset din Băsescu: Să trăiţi bine!”

*Preşedintele Băsescu la rugăciune

Mi-a plăcut, la sfârşit, cum s-a rugat pastorul Remus Soare. Pentru sănătatea preşedintelui, pentru familia lui, pentru deciziile pe care le ia zilnic, pentru sfătuitori înţelepţi şi pentru binecuvântare. 

 

*Dacă aş fi un ziarist răutăcios, aş zice că la ieşire a făcut baie în mulţime. Sper că nu au călcat pe nimeni în picioare

El Manu

POST CU DEDICAŢIE PENTRU CEI CE N-AU PUTUT AJUNGE LA CERNICA PE 15 IUNIE.

Uite că am reuşit să ajung şi la absolvirea colegului meu de bancă din liceu, Manu. Cam greu, dar a meritat orice efort!!

Dimineaţa a început devreme. Mugur avea repetiţie cu formaţia de băieţi, iar eu şi Dana, cam somnoroase, am “semnat” prezenţa încă de la 7:45. Cu două ore şi un sfert mai devreme de începerea serbării.

Mi-au plăcut tare mult exerciţiile de încălzire pe care Lari Ionescu, dirijorul, le făcea cu băieţii. Şi atmosfera de la repetiţii. Şi mai ales rezultatul muncii.

Au cântat superb. Păcat că doar pentru absolvire. Păcat că nu şi pe timpul anului.

Fetele au amenajat sala simplu, dar cu gust şi culoare.

De aşteptat: sala a fost arhiplină. Surprinzător: s-a cam început la fix.

În jur de 88 de absolvenţi: Litere, Asistenţă Socială, Teologie Pastorală.

Imnul Promoţiei 2008.

La pian…

Sebi Felea (şi de la Rapsodie 9)

Flori pentru părinţi şi profesori.

Îmbrăţişare.

Mulţumesc, tati!

Concurenţa.

Cu oameni dragi mie.

Încercând să stau la poză.

Energie. Adriel.

Eleganţă. Alice.

Verişori. Auzi Iusti, până la urmă, de ce scoteai limba la mine?? Mmm??

La taină. Manu, tata lui Manu , Marius Stănescu (Oameni şi Perspective) şi Iusti

Marta şi Dirigu. Pentru cel puţin patru ani, cât a durat liceul, şi părinţii mei.

Gradvent, sunt şi GRANT, sunt şi ADVENT

Îmi place muzica. Mult. Ieri am ascultat Gradvent, o formaţie ce mi-e dragă cam de acum doi ani. De ce? Păi… pentru că încă de la prima audiţie m-a cucerit.

(Foto: şedinţă specială pentru mine … hehe…. glumesccc!!! De la stânga la dreapta… Vali, nenea Rene, Roland şi Alin. Jos, Rareş )

Din cei patru băieţi, Alin, Roland şi Vali au cântat şi în Flori şi Stele. Când erau ei mai mici . Pe nenea Rene îl ştim de la Radio Vocea Speranţei. Iar Rareş, omul cu tehnica, vine la microfon la melodiile alea de efect, la care toţi cinci formează un cerc strâns şi de acolo, din centru cred… aşa o armonie e imposibil să nu te impresioneze.

De unde ştiu că e imposibil? Pentru că AICI, Gradvent cântă cu entuziasm, iar AICI, armonia îţi dă fiori. Oricum, la piesa Vine Iar, Alin cucereşte cu vocea lui unică (de copil, şşttt!!!) iar Gradvent şi corul Flori şi Stele, care îl acompaniază, te fac să cânţi şi tu plin de energie şi vivacitate. Doar o colibă? Hmm… la înălţime, ca de fiecare dată. Roland e în prim plan când cântă pentru Domnitorul Păcii lui. Nenea Rene are o voce profundă. Cine a auzit melodia Cina… în direct… e imposibil să nu fi plâns. Vali? “Are o voce caldă, superbă”, îmi zicea un prieten deunăzi. Şi aşa este.

Veţi vedea asta, şi poate mai multe, pe următorul CD pe care formaţia îl pregăteşte. Din surse sigure, , lansarea o să fie, cel mai probabil, peste 2 luni, în august. Puteţi asculta un demo, ÎN EXCLUSIVITATE, chiar aici… Izvor de viaţă.

Nici nu mai zic cum e strofa a doua… Copleşitoare? Hmm.. da… cred. Ideea este că, din câte am ascultat, băieţii au crescut mult. Se vede că au muncit şi încă muncesc foarte serios pentru următorul CD. Din partea mea? Mult succes băieţi!!!

Adoramus

Adoramus fără Cătălin Gâţan nu e Adoramus. Am zis!!