El Manu

POST CU DEDICAŢIE PENTRU CEI CE N-AU PUTUT AJUNGE LA CERNICA PE 15 IUNIE.

Uite că am reuşit să ajung şi la absolvirea colegului meu de bancă din liceu, Manu. Cam greu, dar a meritat orice efort!!

Dimineaţa a început devreme. Mugur avea repetiţie cu formaţia de băieţi, iar eu şi Dana, cam somnoroase, am “semnat” prezenţa încă de la 7:45. Cu două ore şi un sfert mai devreme de începerea serbării.

Mi-au plăcut tare mult exerciţiile de încălzire pe care Lari Ionescu, dirijorul, le făcea cu băieţii. Şi atmosfera de la repetiţii. Şi mai ales rezultatul muncii.

Au cântat superb. Păcat că doar pentru absolvire. Păcat că nu şi pe timpul anului.

Fetele au amenajat sala simplu, dar cu gust şi culoare.

De aşteptat: sala a fost arhiplină. Surprinzător: s-a cam început la fix.

În jur de 88 de absolvenţi: Litere, Asistenţă Socială, Teologie Pastorală.

Imnul Promoţiei 2008.

La pian…

Sebi Felea (şi de la Rapsodie 9)

Flori pentru părinţi şi profesori.

Îmbrăţişare.

Mulţumesc, tati!

Concurenţa.

Cu oameni dragi mie.

Încercând să stau la poză.

Energie. Adriel.

Eleganţă. Alice.

Verişori. Auzi Iusti, până la urmă, de ce scoteai limba la mine?? Mmm??

La taină. Manu, tata lui Manu , Marius Stănescu (Oameni şi Perspective) şi Iusti

Marta şi Dirigu. Pentru cel puţin patru ani, cât a durat liceul, şi părinţii mei.

Coldness :D

Azi a fost serbare la Cernica. Din toate cele 400 de foto pe care le-am făcut, în 10 apar şi eu. Asta e cea mai reuşită. Cu Cristi Răceală. Prietenii ştiu de ce.

Videoclip absolvire

Videoclip cu absolvenţii la Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării 2008… la Etajul6.ro.

E mai degrabă un fotoclip. Hehe… găsiţi acolo şi videoclipul de la petrecerea de a doua zi.

Derbedeii…

Conform dexonline.ro, DERBEDÉU, derbedei, s.m. Om fără căpătâi, om de nimic; pierde-vară, vagabond, haimana. – Din tc. derbeder.

Conform dicţionarului de sinonime, DERBEDÉU s. 1. golan, haimana, vagabond, (pop. şi fam.) teleleu, (reg.) hârbar, hârbareţ, uliţar, (Mold.) dulandragiu, (prin Olt.) jarcalete, (Mold.) lainic, (prin Munt.) teacăr, (Mold. şi Transilv.) uliţarnic, (Transilv. şi Ban.) vandralău, vandraş, vandroc, vandrocaş, (prin Transilv.) verbuncaş, (înv.) ştrengar, zamparagiu, (înv., în Transilv.) buduşlău, (fam.) bate-poduri. (A ajuns un ~.) 2. v. lichea.

Conform domnului Petcu??? Pfff… cine ştie? Cine ştie???

cu domnul PETCU

“el… omul cu maximele, vorbele de duh şi expresiile scandaloase <<Măi copii, băgaţi-vă minţile în cap! Că de nu… vi le bag eu!>>”, după cum îl caracterizează Cosmina.

Prof de Istoria Presei, Introducere în Tehnici de Cercetare… etc. A fost cel mai aclamat la serbare. Eu, personal, nici nu am auzit ce a zis… din cauza aplauzelor şi a fluierăturilor entuziaste. Hmm… îmi va lipsi.

Şi el… şi calmul lui şi vorbele de duh.

… “Derbedeilor, dacă nu vă potoliţi, vă dau două palme şi vă dau afară!”

… “Ce aveţi măi copii, v-aţi ţicnit de tot?”

… “Ştiţi unde e palatul ziariştilor? Nu ştiţi, că sunteţi tăntălăi!”

… Elenei: “Nu mai intra în sufletul meu că nu suntem amanţi!”

AICI??? Cu Moraru… despre care scriam încă de prin anul 3…

“Astazi am realizat ca proful de TV ma iubeste tare mult. Altfel nu inteleg de ce nu ma primeste in restanta. Vrea sa fiu mai ordonata, mai responsabila. Sa-mi intre domn’le in cap faptul ca viata nu merge asa, la intamplare. Ca daca te-ai dus la facultate, tre sa mai treci si pe acolo.”

A doua zi…

Disperata, resemnata, cer o coala de la o necunoscuta blondina care l-a deranjat pe Bradutz pentru o marire. Haş! are 8. cica vrea 10. Ma apuc de scris, ce am de pierdut? “Domnule Decan, subsemnata, bancu steliana, studenta in anul 4, bla,bla… stiti, nu am putut veni la Moraru la restanta…” Ups… iese Moraru din laborator si se uita… tinta… la mine. Ii fac semn sa stea. Sta. STA!!!

Se uita frumos la mine. Nu tipa! Nu ma da afara din scoala! Nu ma da afara de pe hol, ca de, erau toti profii pe-acolo (v-am zis, cu tipe care venisera la mariri). Mamaa… nu mai stiu ce sa zic. “Stiti, domn’ profesor…”. Ce sa stiu mai? Nu stiu nimic. “Daca aveti 5 minute sa discutam”. Nu mai discutam nimic, zice Moraru pe un ton bland si cald. (PE BUNE, ASA ERA). ti-am trecut nota. intri in anul 4. “Ceeee???? Serios??” Dap. Serios. Ce, eu n-am voie sa te necajesc un pic? Bine, un pic mai mult. “Domn profesor, zic eu, lesinata pe jumatate, cu ochii rosii de uimire, v-a reusit, serios”. Normal ca i-am multumit. Si-am plecat.

Nu stiu daca mai facem ceva in anul patru, as vrea sa spun ca mi-e indiferent (dar nu pot), dar Moraru imi aduce tare bine aminte de fostul meu director: il iubeam (a se citi “admiram”) pe omul ala, dar pana cand venea vorba de note. aici eram cei mai inversunati dusmani.”

P.S. În foto? Înadins m-am băgat în sufletul lui. Numai de ciudă.

Jurnalişti!? La ABSOLVIRE!!!

În sfârşit, mi-am strâns câteva minute bune pentru a posta nişte fotografii de la absolvire. Care absolviree?? Cum care? Cea de ieri. Jurnalism, promoţia 2004-2008. Cum a fost? Hmm… blue.

Cu fetele, în Aula Magna.

Faza cu aruncarea capei a fost chiar distractivă…

Decanul se temea să nu le aruncăm la balcon… şi totuşi oferea premiu cui ar fi reuşit. Eu nu am încercat… dar aş fi putut… dacă aş fi vrut.

Hm… asta a cui o fi??

Happy…

Verde

Cu Cosmina, una din puţinele prietene bune pe care ţi le poţi face în Bucureşti.

Îmi chinuiam colegii pentru o foto de grup.

Iar ei făceau haz… mai ales baieţiiii… normal

Ah… acela, din centru, jos? E piciorul lui Ionuţ… în gips…

Zâmbet. La plural.

Focus. Cosmina.

De când îi ştiu… de când se ştiu… trei muşchetari. Şi cu Irina 4.

Just me.

Cu domnul Vasas. Proful de suflet al lui Ştefan Etveş. Ştefaaann… salutări de la prof!!!

Cu Romina Surugiu. Îmi sunt dragi profesorii care se fac de neuitat.

Cristinica. O inimă mare, mareee!!!

Grupa 1, Jurnalism. Cu Silvia Căinari în centru. Normaaalll, doar a fost şef de promoţie!!

Cu Dănuţa, prietena mea… după o zi grea.

Mulţumesc mult, Dana… şi ţie şi lui Mugur… pentru foto, pentru flori… pentru tot. Dar mai ales pentru surpriza de a fi lângă mine.