Despre

Jurnalist. Dar unul paşnic. Cu provizii de zâmbet şi linişte. Mă încăpăţânez să cred că noi, cei din presă, putem să fim mai buni. Atât profesional, cât şi moral. Şi nu-i aşa? Speranţa moare ultima. Adică niciodată.

Lucrez in media, desi mi-ar placea sa fiu designer floral sau fotoreporter. Sunt redactor pe economic, desi nu stiu economie. Am vrut sa-mi fac insa stagiul de practica, in anul 1 de facultate, la cel mai bun ziar. Si in top era, in ochii mei, Cotidianul, cu Robert Turcescu redactor sef. Aveau loc liber doar la economic, printre Vlad Macovei, Lucian Davidescu, Alina Stanciu, Mihai Nicut si Daniel Oanta. O echipa super. Eu habar nu aveam cu ce se mananca presa, dar am stat langa ei 3 saptamani. Apoi am castigat un concurs la Adevarul, si am castigat primii mei 50 de lei din presa, pe un reportaj de atmosfera, apoi am trecut pe la Radio Vocea Sperantei, in echipa lui Catalin Gatan si a Edisei Soare Bucur. Primul meu job adevarat, cu salariu si bonuri de masa a fost in redactia ziarului Gandul. De aici am si amintiri faine, si amintiri mai putin placute. Totusi, pe atunci, Gandul era un ziar de referinta, cu Cristian Tudor Popescu redactor sef. Acolo mi-am facut primii mei prieteni. Stefan Etves si Simona Simionescu. Am avut onoarea sa lucrez si cu Dan Popa, Alina Badalan, Serinela Spatarelu si, tangential, cu Adrian Ursu, Adrian si Gheorghe Cercelescu, niste oameni cu adevarat valorosi.

In 6-7 luni, nu am invatat prea multe la Gandul. 1. pentru ca nimeni nu prea avea timp sa te invete, si in plus, nimeni nu avea interesul sa te invete. 2. Gandul, pana atunci, nu prea angaja redactori fara nici un pic de experienta. Erau insa in criza mare, asa ca au riscat. 3. pentru ca eu nu aveam habar de presa, ci doar de teorie, dar nici nu puteam invata, fiind coplesita de un sentiment de inferioritate fata de unii sefi. Oricum, de aici am plecat pe de o parte fericita, linistita, pe de alta parte trista. Am lasat in urma niste oameni faini. Si, cum zicea Seri, puteam invata acolo multe. Dar inima mi-a spus insa ca, atata timp cat nu aveam incredere, nu o sa pot invata prea multe.

Okkkkk. Mai apoi am trecut 3 saptamani pe la Business Standard, dar mi-am dat stomacul peste cap si medicul mi-a zis sa ma potolesc cu stresul si programul de dimineata pana seara, ca o sa fac ulcer. Asa ca am plecat, inainte de a incheia orice contract cu ziarul. Am invatat aici, in timpul asta scurt, cate ceva de la Adrian Marsanu si Andreea Groenendijk. Ah, si de la Razvan Ilie, un jurnalist profesionist pe domeniul resurselor umane, si nu numai.

Am fost la Gardianul. 7 luni alaturi de Stefan si Simona. Echipa aproape completa de la Gandul . M-am retras cateva luni, mai exact 8 pentru a-mi termina studiile, iar sefa m-a asteptat. Si, acum… iata-ma iarasi in vartejul presei. Aici, sincer, nu numai ca am invatat cu adevarat cate ceva despre meseria de jurnalist, dar a inceput chiar sa imi placa ceea ce fac, gratie Marilenei Dan, sefei mele, si colegilor, printre care si Paul (acum Evz). Scriu in mod special pe Agricultura, Alimentatie, Retail si… pana la urma… despre tot ce se poate.

Asadar, sa fie clar: nu sunt jurnalist (cu riscul de a-l plagia pe Mircea Badea). Dar invat, cate putin. Imi doresc sa vina ziua pe care mi-a urat-o Simona, in care sa ajung pe prima pagina, si nu doar ocazional, cum se intampla acum, ci constant. Si asta nu pentru a arata ce tare sunt eu, ci pentru a-mi demonstra ca se poate. Atunci cand, vorba lui Stefan Etves, voi fi capabila sa aduc in fiecare moment al zilei un subiect propriu, cand nu voi putea numara pe degetele de la maini sursele mele de incredere si bine plasate in mediul economic. Atunci cand, vorba lui Dan Popa, voi fi capabila sa spun dinainte ce-o sa se intample maine, saptamana viitoare, luna viitoare, anul viitor, iar apoi sa pot explica de ce nimic din toate astea nu s-a intamplat. Atunci voi putea spune ca stiu si am idee de ceea ce inseamna sa fi jurnalist. Pana atunci insa, practic. Invat. Renunt. Iarasi lupt si incerc.

In rest? Imi place muzica. Enorm. La fel de mult imi plac copiii. Mai ales cei din clasele 4-10. Imi plac la nebunie taberele la munte, expeditiile cu cortul pe munte – tot cu copiii. Imi place sa gatesc, sa citesc (scriitorii clasici). Si-mi place sa vad filme. Imi plac surprizele. Si-mi place muuuuuuuuuuuuultttttttttt de prietenul meu. (ce e mai bun ramane la urma )