El Manu

POST CU DEDICAŢIE PENTRU CEI CE N-AU PUTUT AJUNGE LA CERNICA PE 15 IUNIE.

Uite că am reuşit să ajung şi la absolvirea colegului meu de bancă din liceu, Manu. Cam greu, dar a meritat orice efort!!

Dimineaţa a început devreme. Mugur avea repetiţie cu formaţia de băieţi, iar eu şi Dana, cam somnoroase, am “semnat” prezenţa încă de la 7:45. Cu două ore şi un sfert mai devreme de începerea serbării.

Mi-au plăcut tare mult exerciţiile de încălzire pe care Lari Ionescu, dirijorul, le făcea cu băieţii. Şi atmosfera de la repetiţii. Şi mai ales rezultatul muncii.

Au cântat superb. Păcat că doar pentru absolvire. Păcat că nu şi pe timpul anului.

Fetele au amenajat sala simplu, dar cu gust şi culoare.

De aşteptat: sala a fost arhiplină. Surprinzător: s-a cam început la fix.

În jur de 88 de absolvenţi: Litere, Asistenţă Socială, Teologie Pastorală.

Imnul Promoţiei 2008.

La pian…

Sebi Felea (şi de la Rapsodie 9)

Flori pentru părinţi şi profesori.

Îmbrăţişare.

Mulţumesc, tati!

Concurenţa.

Cu oameni dragi mie.

Încercând să stau la poză.

Energie. Adriel.

Eleganţă. Alice.

Verişori. Auzi Iusti, până la urmă, de ce scoteai limba la mine?? Mmm??

La taină. Manu, tata lui Manu , Marius Stănescu (Oameni şi Perspective) şi Iusti

Marta şi Dirigu. Pentru cel puţin patru ani, cât a durat liceul, şi părinţii mei.