:D :D Conform domnului Petcu??? Pfff… cine ştie? Cine ştie???
cu domnul PETCU
“el… omul cu maximele, vorbele de duh şi expresiile scandaloase <<Măi copii, băgaţi-vă minţile în cap! Că de nu… vi le bag eu!>>”, după cum îl caracterizează Cosmina.
Prof de Istoria Presei, Introducere în Tehnici de Cercetare… etc. A fost cel mai aclamat la serbare. Eu, personal, nici nu am auzit ce a zis… din cauza aplauzelor şi a fluierăturilor entuziaste. Hmm… îmi va lipsi.
Şi el… şi calmul lui şi vorbele de duh.
… “Derbedeilor, dacă nu vă potoliţi, vă dau două palme şi vă dau afară!”
… “Ce aveţi măi copii, v-aţi ţicnit de tot?”
… “Ştiţi unde e palatul ziariştilor? Nu ştiţi, că sunteţi tăntălăi!”
… Elenei: “Nu mai intra în sufletul meu că nu suntem amanţi!”
AICI??? Cu Moraru… despre care scriam încă de prin anul 3…
“Astazi am realizat ca proful de TV ma iubeste tare mult. Altfel nu inteleg de ce nu ma primeste in restanta. Vrea sa fiu mai ordonata, mai responsabila. Sa-mi intre domn’le in cap faptul ca viata nu merge asa, la intamplare. Ca daca te-ai dus la facultate, tre sa mai treci si pe acolo.”
A doua zi…
Disperata, resemnata, cer o coala de la o necunoscuta blondina care l-a deranjat pe Bradutz pentru o marire. Haş! are 8. cica vrea 10. Ma apuc de scris, ce am de pierdut? “Domnule Decan, subsemnata, bancu steliana, studenta in anul 4, bla,bla… stiti, nu am putut veni la Moraru la restanta…” Ups… iese Moraru din laborator si se uita… tinta… la mine. Ii fac semn sa stea. Sta. STA!!!
Se uita frumos la mine. Nu tipa! Nu ma da afara din scoala! Nu ma da afara de pe hol, ca de, erau toti profii pe-acolo (v-am zis, cu tipe care venisera la mariri). Mamaa… nu mai stiu ce sa zic. “Stiti, domn’ profesor…”. Ce sa stiu mai? Nu stiu nimic. “Daca aveti 5 minute sa discutam”. Nu mai discutam nimic, zice Moraru pe un ton bland si cald. (PE BUNE, ASA ERA). ti-am trecut nota. intri in anul 4. “Ceeee???? Serios??” Dap. Serios. Ce, eu n-am voie sa te necajesc un pic? Bine, un pic mai mult. “Domn profesor, zic eu, lesinata pe jumatate, cu ochii rosii de uimire, v-a reusit, serios”. Normal ca i-am multumit. Si-am plecat.
Nu stiu daca mai facem ceva in anul patru, as vrea sa spun ca mi-e indiferent (dar nu pot), dar Moraru imi aduce tare bine aminte de fostul meu director: il iubeam (a se citi “admiram”) pe omul ala, dar pana cand venea vorba de note. aici eram cei mai inversunati dusmani.”
P.S. În foto? Înadins m-am băgat în sufletul lui. Numai de ciudă.
Intr-adevar este cel mai iubit profesor din facultate
O sa-mi lipseasca “enorm”